O tehnologie de ultimă oră a revelat noi dovezi ale unor așezări complexe, construite de o civilizație prehispanică până acum învăluită în mister, rescriind o pagină importantă din istoria precolumbiană și tranșând o dezbatere științifică veche privind capacitatea regiunii de a susține o populație numeroasă.
Detaliile studiului sunt publicate în prestigiosul jurnal Nature. Deși vestigii arheologice ale unui urbanism agrar cu densitate redusă au fost semnalate sub pădurile tropicale din Asia de Sud-Est, Sri Lanka sau America Centrală, până acum lipseau astfel de dovezi pentru Amazonia prehispanică.
Această lacună a fost acum umplută, cercetătorii descoperind recent prezența a două situri remarcabil de extinse, de 147 de hectare și, respectiv, 315 de hectare, aparținând unei culturi antice din sud-vestul Amazonului.
Descoperirea a fost posibilă grație tehnologiei lidar, o metodă inovatoare care utilizează impulsuri laser infraroșii. Imaginați-vă mii de astfel de impulsuri, lansate dintr-un elicopter, care se reflectă în fiecare secundă de sol.
Această tehnică avansată permite revelarea unor structuri arheologice ascunse sub vegetația densă, structuri care, altfel, ar fi rămas nevăzute.
Astfel, sub mantia verde a junglei, cercetătorii au identificat rămășițele mai multor așezări integrate într-o rețea complexă de drumuri, diguri, rezervoare și canale.
Aici a trăit enigmaticul popor Casarabe, despre a cărui prezență în regiunea Llanos de Mojos din bazinul amazonian știam că a existat între anii 500 și 1400 d.Hr.
Până de curând, bazându-ne pe relatările misionarilor spanioli din secolul al XVI-lea, se credea că aceste comunități locale erau foarte izolate unele de altele.
În realitate însă, membrii acestui popor erau mult mai numeroși decât se estimase anterior, instituind un „urbanism tropical cu densitate redusă pe o suprafață vastă”, conform autorilor studiului. Aceste așezări ar fi putut adăposti mii de persoane.
În total, douăzeci și patru de așezări sunt acum identificate, dintre care nouă au fost descoperite pentru prima dată în cadrul acestui studiu recent realizat cu tehnologia lidar.
Această interconectare era atât de puternică încât, așa cum subliniază Heiko Prümers, arheolog la Institutul Arheologic German din Bonn, „într-o oră de mers, puteți ajunge la o altă așezare”.
Un alt aspect crucial revelat este faptul că aceste așezări au fost construite în jurul unor infrastructuri masive de canale și rezervoare, concepute pentru gestionarea apei. Aceste căi navigabile radiau în toate direcțiile dinspre principalele așezări.
Sistemele complexe ar fi putut fi utilizate pentru a controla inundațiile sezoniere ale regiunii sau pentru a permite cultivarea porumbului și a altor culturi în zone supraînălțate, protejate de ape. De asemenea, este posibil ca unele rezervoare să fi fost folosite pentru piscicultură.
Dependența de aceste instalații hidraulice ar fi putut, paradoxal, să le coste scump.
Cercetătorii speculează că o lipsă prelungită de apă, survenită în timpul unei perioade secetoase, ar fi putut juca un rol decisiv în dispariția civilizației Casarabe în jurul anului 1400 d.Hr., cu peste o sută de ani înainte de sosirea spaniolilor în regiune.
Descoperirile aduc o lumină nouă asupra complexității și ingeniozității societăților precolumbiene din Amazon, provocând percepțiile anterioare despre istoria acestei vaste și misterioase regiuni.
