Cu doar câteva zile înainte de a-și găsi sfârșitul pe scaunul electric, în 1989, cel mai infam criminal în serie al Statelor Unite a revendicat asasinarea unei adolescente. Atunci, în lipsa unor detalii convingătoare și a tehnologiilor adecvate, anchetatorii refuzaseră să închidă dosarul.
Au trebuit să treacă 50 de ani pentru ca progresele vertiginoase ale științei medico-legale să confirme, în cele din urmă, veridicitatea mărturisirilor sale macabre. Într -o seară de Halloween a anului 1974, Laura Ann Aime, o tânără de 17 ani, s-a volatilizat misterios.
Plecase de la o petrecere, având intenția de a merge la un magazin din apropiere, dar nu a mai ajuns niciodată acasă. Trupul ei neînsuflețit a fost găsit abia trei săptămâni mai târziu, de Ziua Recunoștinței, de către niște excursioniști care străbăteau canionul American Fork.
Descoperirea a fost tulburătoare: victima fusese găsită dezbrăcată, brutalizată oribil, legată și strangulată cu un ciorap de nailon.
Anchetatorii au rămas fără răspunsuri concrete, iar timp de mulți ani, investigația a stagnat, autoritățile fiind incapabile să lege scena crimei de un suspect concret, în ciuda climatului de psihoză care se instaurase în regiune.
Umbra lui Theodore „Ted” Bundy, celebru pentru seria de violuri și asasinate comise asupra a zeci de femei în toată țara între 1974 și 1978, a planat mereu asupra acestei tragedii.
Pe măsură ce execuția sa se apropia, în 1989, criminalul, care, ironic, studiase dreptul la Universitatea din Utah, a încercat o ultimă manevră disperată. A mărturisit aproximativ treizeci de crime, printre care și pe cea a Laurei Ann Aime.
Însă poliția de la acea vreme a refuzat să-l creadă pe cuvânt. Asasinul se arăta evaziv în mod deliberat și nu a furnizat niciun detaliu specific despre calvarul adolescente.
În fața acestei lipse de cooperare și a imposibilității de a obține probe materiale cu tehnicile disponibile atunci, șeriful comitatului a luat o decizie fermă: a respins acele mărturisiri și a menținut ancheta deschisă.
El a insistat pe nevoia unei dovezi irefutabile, refuzând să-i impute lui Bundy această crimă odioasă fără o certitudine științifică absolută. Mai bine de cincizeci de ani mai târziu, promisiunea anchetatorilor a fost în sfârșit îndeplinită.
Reluând piesele de la locul crimei, păstrate cu migală încă din 1974, experții au putut apela la metode de analiză de ultimă generație. Urmărind cele mai mici detalii, ei au făcut ca dovezile sigilate să „vorbească”.
Comunicatul oficial al biroului șerifului este lipsit de echivoc: ADN-ul prelevat de pe victimă corespunde perfect profilului genetic al lui Ted Bundy. Această confirmare științifică strălucitoare aduce, în cele din urmă, un sentiment de justiție familiei adolescente.
Deși psihopatul a fost condamnat oficial doar pentru trei omucideri de-a lungul vieții sale, această nouă probă reamintește că lunga listă de victime pe care pretindea că le-a avut era, în mod dureros, reală, relansând speculațiile despre celelalte cazuri nerezolvate care jalonează parcursul său criminal.
