O voce jurnalistică din Statele Unite aduce în atenția publicului o realitate tot mai prezentă: fascinația Pentagonului pentru armele de război ghidate de inteligența artificială.
Odată cu publicarea unui amplu articol de opinie, ce prefațează apariția cărții sale, jurnalista Katrina Manson de la Bloomberg dezvăluie nu doar această obsesie militară, ci și eforturile susținute ale armatei de a atrage giganții din Silicon Valley în viziunea sa asupra unui viitor conflict, o viziune care, de altfel, își găsește deja aplicarea în Orientul Mijlociu.
Preocuparea față de orientarea Apărării americane, în special a Pentagonului, a atins cote tot mai înalte dincolo de Atlantic.
Katrina Manson descrie Pentagonul ca fiind dependent de „mașinile de război cu inteligență artificială”, o obsesie împărtășită și de Donald Trump, manifestată cu precădere încă de la primele momente ale actualului conflict cu Iranul.
Pe 13 martie 2026, jurnalista a publicat un eseu detaliat, un preludiu la cartea sa intitulată „Project Maven: A Marine Colonel, His Team, and the Dawn of AI Warfare” (Proiectul Maven: Un colonel de pușcași marini, echipa sa și zorii războiului prin inteligența artificială).
În paginile cărții sale, Manson explorează inițiativa Pentagonului demarată în 2017, care urmărea integrarea inteligenței artificiale în operațiunile militare, în special prin utilizarea viziunii computerizate pentru drone.
Narațiunea se concentrează pe Colonelul Drew Cukor și pe eforturile sale neobosite de a impune inteligența artificială cu orice preț în centrul operațiunilor de apărare.
Această direcție a generat, în 2018, o revoltă semnificativă în rândul angajaților Google, care se opuneau implicării companiei lor în acest proiect.
De altfel, contextul era deja marcat de dezbateri etice aprinse privind conceptul de „roboți ucigași” și dilema deciziilor de viață și de moarte luate de mașini, fără intervenție umană.
Potrivit Katrinei Manson, sistemul Maven, dezvoltat pentru Pentagon de compania puțin cunoscută Palantir, a permis Statelor Unite să lovească aproximativ o mie de ținte în primele 24 de ore ale conflictului cu Iranul.
Cu toate acestea, trebuie menționat că obiectivul inițial era atingerea acelorași o mie de ținte într-un interval de doar o oră. Așadar, chiar dacă tehnologia a înregistrat progrese considerabile, ea pare a fi încă departe de o maturitate deplină.
În primele zile ale conflictului, Dario Amodei, directorul executiv al companiei Anthropic, a intervenit public, stabilind limite ferme pentru utilizarea militară a sistemelor sale.
El a denunțat contractul cu Pentagonul și s-a opus vehement utilizării inteligenței artificiale Claude – care la acea vreme reprezenta un pilon al sistemului Maven dezvoltat de Palantir – pentru a alimenta arme capabile să decidă suprimarea de vieți fără nicio intervenție umană.
Administrația, care credea că poate folosi tehnologia Anthropic fără restricții, a plasat rapid startup-ul pe o listă neagră, un episod în care Donald Trump a mers până acolo încât a etichetat Anthropic drept o companie de „extremă stânga” pe rețelele sociale.
Dincolo de această agitație mediatică de proporții, demonstrația recentă de forță din Iran nu împiedică unii ofițeri superiori din armata americană să-și exprime îngrijorarea cu privire la un posibil decalaj al Statelor Unite în cursa algoritmilor.
Alții, însă, privesc acest război ca pe o prefață a ceea ce China ar putea face cu insula Taiwan, aparent fără a fi alarmați peste măsură. Totuși, Katrina Manson a mai relatat că a întâlnit un membru al echipei care lucra la armele autonome pentru Armata SUA.
Expertul, a cărui identitate rămâne anonimă, a vorbit despre „ceva ciudat”, „o impresie de ireal”, descriind acest sentiment ca fiind „terifiant”.
Jurnalista a discutat și cu Jack Shanahan, un general în rezervă care a condus anterior Proiectul Maven, acesta fiind convins că o dependență excesivă de astfel de sisteme este, în esență, rețeta unei catastrofe.
