Când Maria Branyas Morera s-a stins din viață în august 2024, la venerabila vârstă de 117 ani și 168 de zile, ea a luat cu sine unul dintre cele mai fascinante mistere ale biologiei umane. Cum poate o persoană să trăiască cu 31 de ani mai mult decât speranța medie de viață din regiunea sa?
O echipă de oameni de știință a decis să ducă la bun sfârșit cea mai aprofundată investigație realizată vreodată asupra unei supercentenare, iar descoperirile lor schimbă radical înțelegerea noastră despre procesul de îmbătrânire.
Maria Branyas deținea recordul mondial de longevitate în momentul morții sale. Născută în Catalonia, ea depășise cu mult speranța de viață de 86 de ani a femeilor din regiunea sa.
Această performanță excepțională i-a intrigat pe cercetători: ce anume o deosebea biologic pe această femeie de restul umanității? Pentru a răspunde acestei întrebări, oamenii de știință au inițiat o analiză fără precedent.
Ei au prelevat probe de sânge, salivă, urină și materii fecale înainte de decesul ei, apoi au procedat la o descifrare completă a patrimoniului său biologic.
Această abordare „multiomică” a permis examinarea simultană a genomului, metabolismului, proteinelor, microbiomului intestinal și chiar a modificărilor epigenetice ale ADN-ului său. Rezultatele acestei investigații au scos la iveală un paradox frapant.
Pe de o parte, corpul Mariei Branyas purta toate stigmatele unei îmbătrâniri avansate: telomeri scurtați – acele „capace” protectoare situate la capetele cromozomilor –, un sistem imunitar într-o stare de inflamație cronică și globule albe îmbătrânite.
Cu toate acestea, în ciuda acestor markeri de senescență celulară, ea nu suferea de niciuna dintre patologiile grave asociate în mod obișnuit cu vârstele înaintate. Nu avea afecțiuni cardiovasculare majore, diabet sau semne de neurodegenerare.
Această disociere între îmbătrânirea celulară și boală pune sub semnul întrebării o credință adânc înrădăcinată: aceea că vârsta înaintată este însoțită inevitabil de boală. Una dintre cele mai uimitoare descoperiri se referă la vârsta biologică a Mariei Branyas.
Analizând modelele de metilare ale ADN-ului său – un fel de ceas molecular care indică vârsta „resimțită” de celulele noastre – cercetătorii au făcut o revelație extraordinară.
În timp ce la majoritatea indivizilor, vârsta biologică corespunde aproximativ vârstei cronologice, Maria Branyas prezenta un decalaj de peste 23 de ani. Celulele sale se comportau ca cele ale unei persoane de 94 de ani, adică aproape un sfert de secol mai puțin decât vârsta sa reală.
Această tinerețe celulară ar putea explica rezistența ei excepțională la bolile legate de vârstă.
Este demn de menționat că supercentenara catalană, Maria Branyas Morera, a suflat lumânările de pe tort la împlinirea vârstei de 117 ani, pe 4 martie 2024, cu câteva luni înainte de a părăsi această lume.
Analiza genetică a relevat că Maria Branyas poseda variante particulare ale anumitor gene, conferindu-i o protecție naturală împotriva principalelor cauze de mortalitate legate de vârstă.
Metabolismul său lipidic funcționa cu o eficiență remarcabilă, microbiomul său intestinal prezenta proprietăți antiinflamatorii, iar profilul său epigenetic semăna mai mult cu cel al indivizilor mult mai tineri.
Totuși, aceste caracteristici genetice favorabile nu sunt suficiente pentru a explica în întregime longevitatea sa excepțională. Mediul și stilul de viață al Mariei Branyas au jucat, de asemenea, un rol determinant.
Dincolo de loteria genetică favorabilă, Maria Branyas a cultivat un stil de viață care, probabil, a contribuit la longevitatea sa. Ea a menținut o activitate fizică regulată, și-a stimulat constant capacitățile mentale și a întreținut legături sociale bogate până în ultimele sale zile.
Alimentația ei a urmat principiile dietei mediteraneene, cu un consum semnificativ de iaurturi, ceea ce ar putea explica parțial sănătatea remarcabilă a microbiomului său intestinal.
De asemenea, acorda o mare importanță calității somnului și găsea plăcere în activități simple: grădinărit, citit, cântat la pian, momente petrecute cu familia și joaca cu câinii.
Acest studiu, deși se concentrează pe un singur individ, deschide perspective fascinante pentru cercetarea asupra îmbătrânirii.
El sugerează că granița dintre îmbătrânire și boală nu este, poate, atât de rigidă pe cât se credea, și că anumiți biomarkeri ne-ar putea ajuta să identificăm factorii unei îmbătrâniri de succes.
Cercetătorii speră că aceste descoperiri vor contribui la dezvoltarea de noi strategii terapeutice pentru a crește nu doar speranța de viață, ci mai ales speranța de viață în condiții bune de sănătate.
Moștenirea științifică a Mariei Branyas ar putea astfel beneficia generațiilor viitoare, transformând longevitatea sa excepțională într-o speranță colectivă.
