Când discuțiile se rotesc în jurul blocadei Strâmtorii Hormuz, gândul ne duce adesea la problemele legate de aprovizionarea cu petrol și gaze naturale.
Însă, acest punct vital al comerțului global, închis de Iran începând cu 28 februarie 2026, ca răspuns la atacurile din cadrul Operațiunii Epic Fury conduse de Statele Unite și Israel, amenință mult mai mult decât fluxul de combustibili fosili.
Pe lângă faptul că prin acest pasaj strategic tranzitează nu mai puțin de 20% din aprovizionarea mondială cu petrol și gaze naturale lichefiate, blocada scoate în evidență o vulnerabilitate globală majoră, subliniind dependența continuă de aceste resurse și necesitatea tot mai stringentă de a dezvolta energiile regenerabile pentru a asigura securitatea energetică.
Așa cum o serie de analize recente au arătat, și alte resurse esențiale sunt blocate în zonă. Printre acestea se numără nafta, un amestec de hidrocarburi lichide obținut prin distilarea țițeiului brut, indispensabil în producția de materiale plastice, medicamente și textile sintetice.
Cu toate acestea, o resursă anume generează îngrijorări profunde din cauza importanței sale strategice: heliul. Acest gaz inert, incolor și inodor, joacă un rol vital în producția de semiconductori.
Este folosit pentru răcirea wafer-urilor (plăcilor de siliciu), gravura cu plasmă, detectarea scurgerilor și ca atmosferă protectoare în procesele de fabricație.
Producția de heliu este concentrată într-un număr mic de țări, iar unele dintre ele se află chiar în Orientul Mijlociu, ceea ce amplifică semnificativ preocupările.
Această situație critică este exacerbată de o cerere în creștere rapidă pentru semiconductori, alimentată în principal de dezvoltarea intensivă a inteligenței artificiale.
Deși Statele Unite sunt cel mai mare producător mondial de heliu, Qatarul ocupă poziția a doua, asigurând aproximativ o treime din oferta globală.
Însă, loviturile iraniene au avariat grav mai multe linii de producție din Qatar, iar estimările indică faptul că vor fi necesari ani pentru ca acestea să redevină operaționale.
Stocurile acumulate înainte de conflict permit, pentru moment, o oarecare flexibilitate, dar marjele de siguranță se reduc vertiginos.
De fapt, rezervele de heliu sunt limitate la doar șase săptămâni, o perioadă dictată de proprietățile fizice ale gazului: odată depășit acest interval, heliul lichid începe să se încălzească și să se dilate, devenind periculos. Logistica transportului de heliu este extrem de complexă.
Gazul, în forma sa lichidă, trebuie menținut la o temperatură apropiată de zero absolut, în containere special concepute, transportate apoi cu nave și camioane. În acest moment, aproximativ 200 de nave care transportă heliu se află blocate în Strâmtoarea Hormuz.
Grupul industrial francez Air Liquide, un furnizor cheie pentru marii producători de semiconductori, a deschis o fabrică de urgență în Taiwan, un lider al sectorului alături de compania TSMC, și depune eforturi intense pentru a diversifica sursele de aprovizionare.
În cazul unei penurii prelungite de heliu, diversele companii care depind de semiconductori ar putea fi forțate să-și încetinească sau chiar să-și oprească producția, cu ramificații globale.
Pentru moment, situația rămâne una de incertitudine profundă, fără indicii clare cu privire la o eventuală dezescaladare sau, dimpotrivă, o intensificare a conflictului pe termen scurt.
