În anul 2018, într-o zi obișnuită pe coasta de vest a Australiei, Tonya Illman înota la aproximativ cincizeci de metri de țărm, în apropiere de insula Wedge. Acolo, atenția i-a fost atrasă de o sticlă veche de gin, purtând semnele trecerii timpului, cu o foaie de hârtie rulată în interior.
Intrigați, Tonya și soțul ei, Kym Illman, au dus relicva pe plajă pentru o examinare mai atentă. Cu toate că dopul sticlei lipsea, conținutul său, în mod surprinzător, părea să se fi păstrat într-o stare remarcabilă.
Mesajul din interior nu era o strigare disperată de ajutor, așa cum mulți s-ar fi așteptat, ci o mărturie tăcută a unei ambițioase experiențe științifice germane, demarate cu mai bine de 135 de ani în urmă.
Între anii 1864 și 1933, mii de sticle precum cea găsită de Tonya fuseseră aruncate peste bord de pe diverse nave, fiecare purtând un mesaj esențial pentru cercetători.
Pe fiecare bucată de hârtie erau înregistrate data exactă, coordonatele precise ale vasului în momentul lansării sticlei, numele navei, portul său de origine și itinerariul pe care îl urma.
Pe spatele hârtiei se afla un chestionar detaliat, prin care cel care găsea sticla era instruit să noteze când și unde a fost descoperită, apoi să returneze biletul fie Observatorului Naval German din Hamburg, fie celui mai apropiat consulat german. Scopul?
Cartografierea curenților oceanici, o misiune științifică de o importanță crucială pentru navigație și înțelegerea oceanelor.
În cazul sticlei descoperite de Tonya, soțul ei, Kym Illman, a reușit să distingă o dată clară, 12 iunie 1886, alături de coordonatele de lansare, itinerariul – de la Cardiff la Makassar – și numele navei: „Paula”. Această descoperire a stârnit imediat interesul comunității științifice.
Experții de la Muzeul Australiei de Vest au avut acces la mesaj și au confirmat rapid autenticitatea sticlei și a hârtiei, stabilind că datau din perioada indicată. Mai mult, cercetările au atestat existența navei „Paula” și parcurgerea traseului specificat în anul 1886.
Eforturile de verificare s-au extins, iar arhivele din Germania au oferit o dovadă suplimentară incontestabilă. Cercetătorii au recuperat jurnalul meteorologic original al navei „Paula”, iar consemnările căpitanului confirmau explicit „o sticlă la derivă” înregistrată chiar pe 12 iunie 1886.
Ross Anderson, curator la Muzeul WA, sublinia în 2018 că „data și coordonatele corespund exact cu cele vizibile pe mesaj”. Analiza aprofundată a mers mai departe, comparând scrisul de mână al căpitanului de pe mesaj cu cel din jurnalul meteorologic al navei „Paula”.
Această comparație a revelat o identitate izbitoare în stilul cursiv, înclinația literelor, font, spațiere, accentuarea trăsăturilor, capitalizarea și stilul de numerotare, eliminând orice urmă de îndoială cu privire la autenticitatea descoperirii.
Astfel, conform tuturor acestor informații, sticla și mesajul său au plutit neîntrerupt prin Oceanul Indian timp de 132 de ani, parcurgând aproape 950 de kilometri distanță de locul în care fuseseră lansate. Deși nu este prima sticlă cu mesaj descoperită vreodată, importanța sa este monumentală.
Descoperirea din 2018 a confirmat-o drept cea mai veche sticlă cu mesaj găsită vreodată. Recordul anterior aparținea unei alte sticle, parte a unei experiențe similare desfășurate în Marea Britanie, care fusese recuperată după 108 ani și 138 de zile de la lansarea sa în mare.
