Din pajiști și savane până în păduri dese, tropice umede și mangrove, tigrul își poartă dungile ca pe o semnătură. Portocaliul lui intens pare să sară în ochi. În mijlocul verde al pădurii, ai zice că îl trădează. Doar că, pentru ochii care contează cu adevărat, tigrul dispare.
Un prădător are nevoie de invizibilitate. Principalele sale prăzi sunt mamifere cu copite: cerbi, mistreți și alte ierbivore.
Ca multe alte mamifere, aceste animale sunt dicromate: au doar două tipuri de receptori funcționali pentru culori și, din această cauză, nu disting fiabil între roșu și verde. În traducere simplă, ceea ce pentru noi e portocaliu, pentru ele se topește în nuanțele vegetației.
Un tigru nu arată ca un strop aprins de culoare, ci ca o umbră care se mișcă printre frunze. O echipă de la Universitatea din Bristol a folosit un algoritm de învățare automată pentru a simula felul în care un dicromat vede lumea.
Rezultatul confirmă intuiția biologilor: pentru un astfel de observator, diferența dintre portocaliu și verde e atât de mică, încât „schimbarea” tigrului în verde ar aduce un câștig nesemnificativ.
Cu alte cuvinte, pentru prădători care vânează mamifere, presiunea evolutivă de a dezvolta o colorare verde e redusă. Dungile portocalii funcționează deja ca un camuflaj eficient.
În simulări precum cele publicate de Fennell și colaboratorii săi în 2019, contururile tigrului se estompează aproape complet în peisajul forestier pentru un ochi dicromat. Reversul există însă. Noi, oamenii, suntem tricromați.
Avem trei tipuri de receptori pentru culori și distingem fără efort portocaliul de verde. Tigrul ne apare exact așa cum este pentru noi: portocaliu, vizibil. În ierarhia naturală, el este un superprădător.
Dar natura nu a prevăzut un adversar ca Homo sapiens, dispus să-i ia urma pentru a face loc orașelor și agriculturii sau pentru presupuse virtuți medicinale. Ușor de zărit de la distanță de ochiul uman, tigrul a devenit o țintă. Consecințele se văd în cifre.
În ultimii 100 de ani, populația de tigri a scăzut cu peste 95%. În sălbăticie ar mai trăi aproximativ 3.800 de exemplare.
