În căutarea neîncetată de soluții pentru combaterea schimbărilor climatice, omenirea privește cu speranță către inovații capabile să absoarbă dioxidul de carbon din atmosferă.
De la uzine gigantice, precum cea vizată de compania Carbon Engineering, menite să captureze CO2 în cantități impresionante, până la metode naturale ce propun dispersarea rocii măcinate în câmpuri pentru a fixa carbonul, arsenalul tehnologic este vast, însă niciuna dintre aceste abordări nu a atins încă statutul de soluție universală de referință.
Paradoxal, cea mai veche și mai dovedită metodă rămâne plantarea copacilor. O analiză realizată în 2019 de ETH Zurich din Elveția sublinia că plantarea unui trilion de arbori ar putea reduce nivelul de CO2 din atmosferă cu 25% în următoarele două decenii.
O viziune plină de speranță, dar una care implică o provocare logistică imensă: necesitatea unei suprafețe de teren echivalente cu cea a Statelor Unite, un spațiu dificil de găsit la o asemenea scară. Într
-un context atât de presant, o propunere ambițioasă vine din partea startup-ului american Living Carbon, fondat de Maddie Hall.
Conform unui articol publicat în Fast Company în iunie 2021, compania își propune să atingă același obiectiv de reducere a CO2-ului cu doar jumătate din numărul de copaci: 500 de miliarde.
Această perspectivă, de a diminua la jumătate suprafața necesară pentru un impact echivalent, captează atenția la nivel global. Cum anume intenționează Living Carbon să realizeze acest lucru? Strategia se bazează pe două inovații distincte.
Prima vizează îmbunătățirea procesului de fotosinteză al arborilor. Inspirându-se dintr-o cercetare a Universității din Illinois din 2019, care a reușit să crească randamentul plantelor de tutun cu 40% prin optimizarea fotorespirației, Living Carbon urmărește să aplice principii similare copacilor.
Deși detaliile despre acești „super-arbori” sunt încă menținute confidențiale, promisiunea este clară: copaci care cresc mai rapid și mai mari, absorbind astfel o cantitate sporită de dioxid de carbon din atmosferă.
A doua inovație se concentrează pe reducerea emisiilor de carbon rezultate din descompunerea lemnului copacilor morți. Reprezentanții Living Carbon explică faptul că intenționează să modifice genetic arborii pentru a le permite să capteze cupru și nichel din sol.
Aceste metale ar acționa apoi ca agenți de distrugere pentru ciupercile responsabile de descompunerea lemnului, încetinind procesul și, implicit, eliberarea de carbon. Desigur, asemenea inițiative, aflate încă în stadiul de dezvoltare, se pot lovi de bariere legislative.
Spre exemplu, pădurile certificate FSC (Forest Stewardship Council), care garantează o gestionare responsabilă, nu permit utilizarea arborilor modificați genetic.
Cu toate acestea, urgența crizei climatice actuale ar putea determina o reevaluare a cadrului de reglementare, deschizând calea pentru acceptarea tehnologiilor de inginerie genetică în soluționarea problemelor de mediu.
Dincolo de beneficiile ecologice incontestabile, inovațiile propuse de Living Carbon ar putea genera și un impact economic semnificativ.
Prin optimizarea creșterii arborilor și a capacității lor de a captura carbon, acești „super-arbori” ar putea deveni o resursă esențială pe piețele de carbon, unde companiile achiziționează credite pentru a-și compensa emisiile.
Această abordare ar putea stimula investiții substanțiale în reîmpăduriri și ar oferi o soluție viabilă din punct de vedere financiar pentru a accelera tranziția ecologică la scară globală.
