Timp de decenii, omenirea s-a bazat pe o certitudine fundamentală: Universul se extinde sub influența unei forțe misterioase și constante, cunoscută sub numele de energie întunecată. Acest pilon al științei cosmice pare însă să se clatine serios.
Noi date sugerează că această forță enigmatică nu ar fi deloc stabilă, ci, dimpotrivă, ar „evolua”, schimbând radical regulile jocului la scară cosmică. Pentru unii experți, ne aflăm în pragul unei revoluții științifice.
Pentru alții, suntem pur și simplu victimele unei iluzii tehnologice, o eroare de măsurare atât de minusculă încât ar fi reușit să inducă în eroare cele mai strălucite minți ale epocii noastre. În centrul acestei dispute se află instrumentul spectroscopic al energiei întunecate, DESI.
Prin cartografierea a milioane de galaxii, DESI a dezvăluit o discrepanță îngrijorătoare între Universul timpuriu, observat prin fundalul cosmic de microunde, și Universul așa cum îl percepem astăzi.
Conform acestor rezultate, energia întunecată pare să se fi întărit sau slăbit de-a lungul miliardelor de ani, contrazicând Modelul Standard al cosmologiei care o consideră imuabilă. Aici intervine Dr. Slava Turyshev cu o avertizare tranșantă.
În opinia sa, înainte de a ne grăbi să rescriem legile fizicii, este imperios să analizăm cu atenție instrumentele de măsură. Care ar fi problema? Supernovele, acele stele aflate la finalul vieții, ne servesc drept „lumânări standard” pentru a măsura distanțele colosale din Univers.
O eroare de doar 0,02 magnitudini în evaluarea luminozității acestor explozii cosmice ar fi suficientă pentru a prăbuși întreaga noastră înțelegere a expansiunii.
Acest fir de nisip minuscul în angrenajul telescoapelor noastre ar putea crea iluzia unei evoluții a energiei întunecate, acolo unde, în realitate, nu ar exista decât o simplă eroare de lectură.
Totuși, dacă datele obținute de DESI se mențin, în ciuda acestor îndoieli, știința va fi nevoită să înfrunte o realitate desprinsă parcă din romanele science-fiction. Dr . Turyshev explorează deja modele în care energia întunecată nu este o constantă pasivă, ci un fluid care începe să „se dezghețe”.
Denumit LTIT (Late-Transition Interacting Thawer), acest model sugerează că energia întunecată a rămas într-o stare latentă timp de eoni, înainte de a începe să interacționeze cu restul Universului.
Această tranziție târzie ar explica de ce calculele noastre, bazate pe momentul Big Bang-ului, nu se mai potrivesc cu ceea ce observăm astăzi. Energia întunecată nu ar fi doar un decor static al scenei cosmice, ci un actor care abia acum a intrat în scenă, schimbând radical scenariul expansiunii.
Dacă acest „dezgheț” este real, ar însemna că trăim într-un Univers ale cărui proprietăți fundamentale sunt într-o continuă mutație, un concept care dă fiori celor mai experimentați teoreticieni. Dar există o ipoteză chiar mai radicală, evocată de studiu: „Pasajul Fantomă”.
Conform acestui scenariu, energia întunecată ar putea deveni atât de dominantă și de violentă încât s-ar transforma într-o „energie fantomă”. În acest caz, accelerarea expansiunii ar deveni exponențială, depășind în cele din urmă toate celelalte forțe ale naturii.
Pe termen lung, nu doar galaxiile s-ar îndepărta ireversibil, ci chiar moleculele și atomii înșiși ar fi sfâșiați de țesătura spațiu-timpului. Pentru a explica un asemenea fenomen, Dr. Turyshev este categoric: legile noastre actuale ar fi de-a dreptul învechite.
Am avea nevoie de o „fizică nouă”, capabilă să descrie forțe care depășesc cadrul stabilit de Einstein și de Modelul Standard.
Nu ne-am mai afla într-o fază de înțelegere treptată, ci într-o zonă de umbră totală, unde fiecare nouă dată provenind de la instrumente precum Euclid sau DESI ar putea confirma sfârșitul unei ere științifice.
În fața acestor incertitudini profunde, cercetătorii se străduiesc să găsească instrumente mai fiabile decât orizontul sonor – acea „riglă cosmică” bazată pe viteza sunetului în plasma primordială, care, la rândul ei, este subiect de îndoială.
Turyshev propune utilizarea diagnosticului Alcock-Paczynski, o tehnică matematică ce analizează geometria pură a Universului, fără a depinde de puncte de reper potențial eronate.
Miza este colosală: să determinăm dacă trăim într-un Univers stabil sau într-un sistem care se îndreaptă cu viteză amețitoare către un final cataclismic. Cu următoarele publicații de date programate pentru sfârșitul anului 2026, cosmologia se află la o răscruce decisivă.
Fie recalibrăm telescoapele noastre și salvăm modelul actual, fie acceptăm că vidul posedă o viață proprie, capabilă să rescrie istoria timpului chiar sub ochii noștri.
