Este unul dintre cele mai fascinante paradoxuri ale schimbărilor climatice. În timp ce marile metropole costiere ale lumii își fortifică țărmurile în fața creșterii nivelului oceanelor, Groenlanda se pregătește să experimenteze un scenariu invers.
Potrivit unui studiu de referință publicat de Universitatea Columbia, nivelul mării în jurul acestei insule gigantice nu va crește, ci va scădea spectaculos până în anul 2100.
Acest fenomen, desprins parcă dintr-un film științifico-fantastic, descrie o masă terestră întreagă care se ridică spre cer pe măsură ce ghețurile sale se topesc.
Între pierderea gravitației și eliberarea geologică, iată cum Groenlanda este pe cale să „decoleze” literalmente de pe suprafața oceanului. Groenlanda este, în prezent, cufundată sub o calotă glaciară masivă, groasă de aproape trei kilometri, ce acoperă aproximativ 80% din suprafața sa.
Această greutate colosală exercită o presiune atât de mare încât împinge scoarța terestră în mantaua vâscoasă a planetei. Imaginați-vă un deget care apasă o spumă: atâta timp cât presiunea există, spuma rămâne comprimată.
Însă, odată cu încălzirea globală, insula pierde aproximativ 200 de miliarde de tone de gheață în fiecare an. Eliberându-se de această povară imensă, solul groenlandez „revine”.
Acest proces, cunoscut sub numele de ajustare izostatică, face ca uscatul să se ridice mai rapid decât poate crește nivelul oceanului.
Conform proiecțiilor geofizicienei Lauren Lewright, dacă nu vom reduce drastic emisiile, Groenlanda s-ar putea ridica cu până la 2,5 metri deasupra nivelului actual al mării până la sfârșitul secolului.
Chiar și în cel mai optimist scenariu, insula ar câștiga aproape un metru în înălțime, redefinindu-și complet linia de coastă. Al doilea factor al acestei retrageri marine este și mai surprinzător: este vorba despre gravitație.
O calotă glaciară atât de gigantică precum cea a Groenlandei posedă o masă suficient de mare încât acționează ca un magnet asupra apei înconjurătoare. Ea „trage” fizic oceanul spre țărmurile sale, creând o umflătură a nivelului mării, local, mai ridicată.
Pe măsură ce calota glaciară se topește și își pierde masa, atracția sa gravitațională slăbește. Apa care era, la propriu, agățată de pereții insulei, se eliberează și se retrage spre larg, ducând la o scădere relativă a nivelului mării pe întregul litoral groenlandez.
Este un efect de foarfecă dublu: în timp ce uscatul se ridică (izostazie), oceanul se îndepărtează (pierderea gravitației). Acest mecanism explică de ce, în timp ce dilatarea termică ridică apele peste tot în lume, Groenlanda își vede orizontul marin îndepărtându-se.
Proiecțiile privind creșterea relativă totală a nivelului mării indică faptul că acest nivel va scădea în jurul Groenlandei, atât în scenariul cu emisii reduse, cât și în cel cu emisii ridicate.
Dacă această scădere a nivelului mării pare a fi o protecție împotriva inundațiilor, în realitate, ea reprezintă o provocare logistică și economică imensă pentru populațiile locale. Aproape toată infrastructura groenlandeză este situată pe coastă și depinde strâns de accesul la apă.
Porturile, vitale pentru aprovizionare și industria pescuitului, s-ar putea trezi uscate sau ar putea deveni inaccesibile pentru navele de mare tonaj.
Hărțile de navigație actuale vor deveni obsolete, iar accesul la resursele alimentare marine ar putea fi perturbat de schimbările de adâncime ale zonelor costiere. Acest studiu, publicat în Nature Communications, subliniază urgența ca teritoriul autonom să anticipeze această mutație.
Groenlanda anului 2100 va fi o insulă mai înaltă, mai vastă, dar a cărei legătură istorică cu marea va trebui să fie complet reinventată.
