Frica de moarte a modelat dintotdeauna poveștile pe care ni le spunem despre noi înșine. Din oracol în oracol, de la pythii și vestale la mediumi și profeți, promisiunea de a ghici clipa finală a vieții a traversat secolele.
Astăzi, aceeași promisiune vine ambalată într-o aplicație: Death Clock, un program care susține că poate prezice ziua morții utilizatorului. Iar ceea ce pare, de fapt, o derive a inteligenței artificiale își găsește publicul navigând pe una dintre cele mai puternice angoase umane.
Aplicația, lansată de mai bine de un an, a strâns peste 50.000 de descărcări din iulie 2023. Este, în mod surprinzător, bine cotată: un scor de 4,6 din aproape 2.000 de evaluări o plasează aproape de perfecțiune.
Gratuită la prima vedere, Death Clock ascunde însă o structură de monetizare ambițioasă: cel puțin o duzină de achiziții în aplicație, cu prețuri între 9,99 și 99 de euro. Pachetele nu sunt clar explicate, iar descrierile lor lasă loc de interpretări.
Mecanismul anunțat e simplu de înțeles, dar complex în promisiuni. Death Clock analizează date personale precum calitatea somnului, nivelul de activitate fizică, gradul de stres și obiceiurile alimentare.
Pe această fundație, un model de inteligență artificială ar fi fost antrenat cu informații extrase din 1.200 de studii care însumează 53 de milioane de participanți, toate având ca temă speranța de viață.
Din aceste corelații, aplicația ar calcula o „dată finală” și ar recomanda ajustări ale stilului de viață.
În pagina de pe Google Play, creatorii susțin că folosesc tehnologie avansată de IA pentru a arăta cum obiceiurile zilnice influențează longevitatea, oferind estimări „sprijinite științific” menite să lumineze deciziile de sănătate și să motiveze schimbările.
Mesajul e limpede: dacă vezi ce îți scurtează viața, vei fi mai dispus să o prelungești. Pentru Bret Franson, dezvoltatorul aplicației, probabil nu există o dată mai importantă decât aceea a propriei morți.
Afirmația poate fi contestată, iar intenția de a face profit este vizibilă, însă proiectul își revendică totuși o utilitate: să impulsioneze oamenii să își îmbunătățească obiceiurile pentru a „împinge” acea dată mai departe. Unii utilizatori ar putea găsi în această presiune o motivație reală.
Chiar și așa, calculele nu pot cuprinde totul. Modelul exclude variabile importante precum genetica, sănătatea mintală sau izolarea socială. Iar neașteptatul – de la dezastre naturale și pandemii la accidentele mărunte ale fiecărei zile – nu intră deloc în ecuație.
