De câte ori nu am strivit o sticlă de plastic goală ca să mai câștigăm un pic de loc în coșul de gunoi? Pare un gest practic. Doar că, în culisele reciclării, acest obicei complică lucrurile în loc să le simplifice.
La nivel global, se vând anual nu mai puțin de 89 de miliarde de sticle de apă din plastic. Iar cifra crește considerabil dacă adăugăm sucurile și alte băuturi. Între timp, plasticul a devenit o preocupare majoră de mediu, iar producția ar putea scădea în viitor.
Franța, de pildă, s-a angajat să își reducă la jumătate producția până în 2029, pregătind renunțarea la plasticul de unică folosință la orizontul anului 2040. Până atunci, reciclarea contează, iar totul începe cu gestul fiecăruia dintre noi.
Turtierea sticlelor pare utilă: ocupă mai puțin spațiu, ușurează transportul. Doar că nu este ideală pentru sortare, atrage atenția o publicație a companiei Handy Bag, cunoscută pentru sacii de gunoi menajer.
Cel mai bun mod de a pregăti o sticlă pentru reciclare este s-o arunci așa cum este, fără să-i modifici forma. În centrele de tratare, procesul este în mare parte automatizat, iar nu toate mașinile sunt la fel de performante în recunoașterea deșeurilor.
Deșeurile intră într-o cabină de pretriere, trec printr-un ciur cu discuri și sunt trimise apoi către fluxul „corpurilor plate” sau al „corpurilor goale pe dinăuntru”. O sticlă aplatizată poate fi interpretată ca hârtie sau carton, chiar dacă nu este perfect plată.
Asta înseamnă erori de mașină, care se răsfrâng și asupra muncii operatorilor umani ce corectează aceste greșeli. Este adevărat că multe centre de sortare folosesc acum echipamente mai moderne, cu cititoare optice capabile să recunoască materialul din care este făcut deșeul.
Însă instalațiile mai vechi, fără această capacitate, sunt încă numeroase. De aceea, recomandarea rămâne aceeași: nu aplatiza sticlele înainte de a le arunca. Mai există un detaliu important: capacele.
Sunt mici, se pierd ușor, se confundă în timpul sortării și devin o sursă semnificativă de poluare. De aceea, este recomandat ca sticlele să fie aruncate cu capacul bine înfiletat.
În Franța, producătorii sunt chiar obligați să ofere sticle cu capace prinse de gâtul recipientului, tocmai pentru a evita separarea celor două piese.
