De la înființarea sa în 1988, Grupul Interguvernamental de Experți privind Schimbările Climatice (GIEC) a adunat mii de pagini de cercetări riguroase, având un scop singular: să alerteze omenirea cu privire la pericolele încălzirii globale.
Cu toate acestea, un studiu britanic recent, publicat în prestigiosul jurnal Nature Climate Change, sugerează că acest organism ar putea, fără voie, să submineze încrederea publicului în propriile sale concluzii. Culpa?
O simplă alegere de vocabular, care transformă avertismente științifice serioase în previziuni pe care nimeni nu le mai ia în serios. Aceasta este o eroare de comunicare cu potențiale consecințe catastrofale. Atunci când „improbabil” ajunge să însemne „ignorați acest pericol”.
Profesoara Marie Juanchich, de la departamentul de psihologie al Universității din Essex, a condus o serie de opt experimente, implicând peste 4.000 de rezidenți britanici. Obiectivul ei a fost să înțeleagă modul în care publicul interpretează cu adevărat limbajul folosit în rapoartele GIEC.
Rezultatele sunt, pe cât de revelatoare, pe atât de tulburătoare. GIEC, atunci când descrie un eveniment climatic catastrofal drept „improbabil” sau cu „probabilitate scăzută”, respectă de fapt propriile sale directive științifice stricte.
Acești termeni desemnează scenarii cu mai puțin de 33% șanse de a se materializa, cum ar fi o creștere dramatică a nivelului mării sau episoade de precipitații extreme. Problema esențială rezidă însă în decalajul dintre semnificația tehnică a termenului și percepția sa de către publicul larg.
În conversațiile noastre cotidiene, folosim „improbabil” atunci când ne îndoim de veridicitatea unei informații sau când ne exprimăm dezacordul. Acest cuvânt poartă o conotație de scepticism, chiar de respingere.
Astfel, a auzi că un eveniment climatic grav este „improbabil” determină publicul să creadă că oamenii de știință înșiși sunt divizați pe această temă, chiar și atunci când există un consens total. Această percepție eronată deschide un bulevard larg pentru dezinformarea climatică.
O probabilitate de 20% nu este deloc neglijabilă. Marie Juanchich subliniază un aspect crucial, adesea trecut cu vederea: o probabilitate de 20% sau chiar de 30% pentru un eveniment cu consecințe devastatoare nu ar trebui niciodată minimalizată.
Totuși, exact acest efect îl produce termenul „improbabil” în mintea publicului. Imaginați-vă că vi se spune că există 20% șanse ca un pod să se prăbușească în timp ce îl traversați. Ați traversa acel pod? Probabil că nu.
Cu toate acestea, atunci când vorbim de o probabilitate de 20% privind creșteri extreme ale nivelului mării, care amenință milioane de oameni, a califica acest lucru drept „improbabil” diluează urgența amenințării.
Comunitățile costiere, decidenții politici și cetățenii obișnuiți nu își pot permite să ignore aceste riscuri sub pretextul că par „improbabile”. Semantica devine, în acest context, o chestiune de supraviețuire colectivă. Soluția se reduce la câteva cuvinte.
Vestea bună este că soluția este uimitor de simplă. Experimentele lui Juanchich au demonstrat că o modificare minimă a formulării produce efecte radical diferite asupra percepției publicului.
Înlocuirea cuvântului „improbabil” cu „există o șansă mică” („il y a une faible chance” în original) modifică complet dinamica cognitivă. Această formulare neutră atrage atenția asupra motivelor pentru care un eveniment s-ar putea produce, în loc să sugereze că probabil nu se va întâmpla.
Ea menține onestitatea științifică, evitând în același timp să declanșeze asocierile negative ale limbajului cotidian. Această ajustare simplă crește semnificativ încrederea publicului în previziunile științifice și întărește percepția unui consens în cadrul comunității climatologilor.
Mai mult, această îmbunătățire transcende clivajele politice și opiniile personale despre schimbările climatice. O miză care depășește semantica.
Publicarea acestui studiu coincide cu încheierea COP30 în Brazilia, un moment simbolic în care privirile lumii întregi se îndreaptă către acțiunea climatică.
Momentul nu este întâmplător: în timp ce națiunile dezbat angajamentele lor, modul în care comunicăm știința climatică publicului devine o miză strategică majoră. GIEC îndeplinește o misiune esențială, sintetizând cercetările globale despre climă pentru a lumina deciziile politice.
Dar această misiune poate reuși doar dacă mesajul ajunge clar la public, fără distorsiuni sau neînțelegeri. Juanchich insistă asupra importanței de a prezenta concluziile științifice într-un mod care să comunice atât rigoarea lor metodologică, cât și consensul climatologilor. Într
-un context de ascensiune a populismului și de polarizare politică, care frânează eforturile de reducere a emisiilor de CO2, fiecare cuvânt contează. Urgența de a adapta discursul științific.
În fața urgenței climatice, nu ne mai putem permite ca alegeri lingvistice nefericite să submineze credibilitatea a decenii de cercetări. Știința climei este solidă, dovezile sunt copleșitoare, iar consensul științific este zdrobitor. Dar este necesar ca publicul să înțeleagă astfel.
După cum reamintește profesoara Juanchich cu o gravitate asumată, trebuie să ne unim pentru a lupta împotriva schimbărilor climatice. Nu există o planetă B. Și cu siguranță nu există marjă de eroare în modul în care vorbim despre ea.
