Începând din această seară și până pe 8 octombrie, nopțile din Franța promit un spectacol rar: ploaia de stele căzătoare a Draconidelor va aprinde cerul la scurt timp după apus. Fenomenul are însă un invitat care ar putea estompa o parte din lumini: Luna.
În fiecare debut de octombrie, Pământul străbate dâra de praf lăsată în urmă de cometa 21P/Giacobini‑Zinner. Fragmente minuscule, abia cât un grăunte, intră în atmosferă, se încing și se dezintegrează în dâre luminoase.
Așa se nasc Draconidele, botezate după constelația Dragonului (Draco), din zona căreia par să țâșnească. Spre deosebire de alte ploi de meteori, care se văd cel mai bine spre zori, Draconidele se arată devreme, imediat după lăsarea serii.
Punctul lor aparent de origine, numit radiant, se află spre nord, ceea ce face observația comodă încă din primele ore ale serii — fără nopți pierdute.
Între 6 și 8 octombrie, fenomenul va fi vizibil în întreg emisferul nordic: din Franța până în Canada, trecând prin Europa, Africa de Nord și o parte a Asiei. Vârful de activitate este așteptat marți, 8 octombrie, în jurul orei 21.00 (ora Parisului).
Pe un cer bine întunecat, se pot număra în jur de zece meteori pe oră, uneori mai mulți dacă, recent, cometa a eliberat noi fragmente. Anul acesta, observația e complicată de o superlună pe 6 octombrie.
Aflată mai aproape de Pământ, Luna va părea cu aproximativ 14% mai mare și cu 30% mai luminoasă decât de obicei. Un spectacol în sine, dar suficient de strălucitor încât să șteargă din peisaj cei mai firavi meteori.
Vestea bună este că, la momentul maxim al Draconidelor, Luna va fi deja în fază de descreștere și va răsări mai târziu, lăsând la începutul serii o fereastră de întuneric numai bună pentru privit cerul.
Recomandările astronomilor rămân simple: căutați un loc departe de orașe, întoarceți spatele Lunii, iar ochilor dați-le un sfert de oră să se obișnuiască cu întunericul. Nu aveți nevoie de binoclu sau telescop — un orizont larg și puțină răbdare sunt suficiente.
Deși nu sunt cea mai intensă ploaie de meteori a anului, Draconidele fascinează prin originea lor cometară și prin ora prietenoasă la care se arată. Au existat și excepții spectaculoase: în 1933 și 1946, au izbucnit în adevărate furtuni de stele căzătoare, cu sute de dâre pe oră.
Cei care vor rata întâlnirea își pot nota următoarea: Orionidele vor prelua ștafeta peste câteva săptămâni. Vin din praful lăsat de legendara cometă Halley și promit un spectacol mai susținut spre final de octombrie.
Până atunci, e suficient să ridicăm ochii în serile ce urmează pentru a revedea un ritual vechi de milenii: praful cometelor care se aprinde pe cer, o amintire că universul încă își oferă focurile de artificii — gratuit și în liniște.
