Imaginează-ți că o singură inovație ar putea ataca două dintre cele mai grave crize de mediu ale acestui secol.
Aceasta este provocarea asumată de o echipă de cercetători de la Universitatea din Copenhaga, care a dezvăluit recent un material capabil să captureze dioxidul de carbon, reciclând în același timp cele mai poluante tipuri de plastic.
Este o descoperire ce ar putea schimba fundamental modul în care luptăm împotriva încălzirii globale și a poluării oceanelor. Trăim într-o epocă marcată de două amenințări omniprezente. Pe de o parte, atmosfera terestră este saturată cu dioxid de carbon, principalul motor al schimbărilor climatice.
Pe de altă parte, deșeurile de plastic se acumulează în depozitele noastre, în râuri și oceane, fragmentându-se în microplastice invizibile care pătrund chiar și în organismele noastre.
Deși adesea tratate separat, aceste două crize par a fi strâns legate: ambele decurg din supraconsum și din lipsa unor soluții eficiente de reciclare sau de tratament.
Această legătură a fost exact ceea ce cercetătorii danezi au ales să exploreze, mizând pe o idee simplă și îndrăzneață: transformarea unei probleme într-o resursă. Invenția lor poartă numele de BAETA.
Este o pulbere obținută din deșeuri de plastic, în principal PET, materialul regăsit în sticle sau ambalaje. Originalitatea BAETA rezidă în procesul său de fabricație.
Spre deosebire de alte materiale de captură a carbonului care necesită condiții extreme, precum frig intens sau presiuni ridicate, sinteza BAETA se realizează la temperatura ambiantă.
Acest lucru nu doar că reduce costurile energetice, dar deschide și calea către o utilizare mult mai largă, chiar și în medii industriale clasice. Margarita Poderyte, doctorandă și prim autor al studiului, explică simplu: „Rezovăm o problemă fără a crea una nouă.”
Funcționarea BAETA este remarcabil de flexibilă. Materialul poate capta CO₂ la temperatura camerei, dar rămâne eficient până la 150 °C. Aceasta înseamnă că poate fi integrat direct la ieșirea din coșurile de fum ale fabricilor, acolo unde gazele sunt fierbinți și bogate în dioxid de carbon.
Odată saturat, BAETA poate fi regenerat prin încălzire, eliberând CO₂-ul pe care l-a absorbit.
Contrar așteptărilor, această etapă nu diminuează interesul procesului: carbonul recuperat poate fi apoi valorificat, de exemplu, în fabricarea de carburanți sintetici, materiale de construcție sau chiar băuturi carbogazoase.
Cu alte cuvinte, BAETA nu se limitează la stocare; el transformă carbonul într-o resursă. Ceea ce diferențiază cu adevărat BAETA de alte tehnologii de captură a carbonului este caracterul său circular.
Producția sa se bazează pe un material problematic, plasticul, pe care îl transformă într-un instrument de luptă împotriva schimbărilor climatice. Acest lucru deschide perspective inedite.
În loc să vadă milioanele de tone de plastic care plutesc în oceane ca pe o catastrofă inevitabilă, cercetătorii le percep acum ca pe o resursă potențială. Cu cât plasticul se degradează mai mult, cu atât se pretează mai bine la transformarea în BAETA.
Pentru Jiwoong Lee, profesor asociat și co-autor al studiului, inovația depășește sfera științei: ea creează un stimulent economic concret pentru a curăța oceanele și depozitele de deșeuri de plastic. Deocamdată, BAETA se află încă în stadiul de laborator.
Provocarea majoră este acum trecerea la producția industrială. Cercetătorii lucrează deja pentru a atrage investitori, cu scopul de a transforma descoperirea lor într-o tehnologie viabilă la scară largă.
Dacă acest pariu va fi câștigat, impactul ar putea fi considerabil: mai puțin plastic în natură, mai puțin CO₂ în aer și o nouă filieră economică verde. Desigur, capturarea carbonului nu este o baghetă magică capabilă să rezolve singură încălzirea globală.
Însă, prin asocierea reciclării cu reducerea emisiilor, BAETA ar putea deveni un actor esențial în arsenalul de soluții necesare pentru tranziția ecologică. Descoperirea daneză, publicată în revista Science Advances, ne reamintește o lecție esențială: problemele de mediu nu ar trebui privite izolat.
Plasticul și gazele cu efect de seră nu sunt doar două amenințări paralele; ele pot fi abordate împreună, într-o logică circulară și durabilă. Să fie oare viitorul planetei dependent tocmai de acest tip de sinergii?
BAETA demonstrează că este posibil să regândim deșeurile, nu ca pe niște poveri, ci ca pe resurse capabile să construiască un viitor mai respirabil.
