Peste șase sute de șerpi uriași au fost smulși din mlaștinile Floridei în doar zece zile. Un singur om, o femeie pe nume Taylor Stanberry, a capturat 60 dintre ei. A fost suficient să câștige 10.000 de dolari și să devină vedeta unei competiții care, în esență, este o operațiune de imagine.
Concursul se numește Florida Python Challenge. În spatele numelui sclipitor se ascunde o problemă ecologică devastatoare. Pitonul birman – Python bivittatus, un constrictor care poate depăși 5,74 metri lungime – nu are ce căuta în Everglades.
A ajuns acolo din cauza oamenilor: cumpărat ca animal de companie în anii 1970, eliberat intenționat sau accidental în sălbăticie, s-a înmulțit nestingherit, pentru că niciun prădător natural nu îl ține în frâu. Rezultatul? O catastrofă tăcută.
În Everglades, acea zonă umedă tropicală de o frumusețe aproape ireală, numărul mamiferelor native a scăzut cu 95%. Pumele, păsările, coiotii – toți sunt pe lista de amenințări a acestui șarpe asiatic, originar din Birmania, Thailanda, Cambodgia, Vietnam, Laos, sudul Chinei și părți din Indonezia.
În Florida, însă, este un invadator fără rival.
Cum a devenit pitonul birman o catastrofă ecologică?
Așa că, din 2013, Comisia pentru Conservarea Peștelui și Faunei Sălbatice din Florida (FWC) organizează această vânătoare oficială. Nu a fost mereu anuală, dar din 2020 a devenit un eveniment fix, de aproximativ zece zile. Inițial, concursul dura o lună întreagă.
Scopul declarat: să limiteze populațiile de pitoane și să protejeze fauna locală. În realitate, spun cercetătorii, efectul este mai degrabă simbolic. Anul acesta, între 11 și 20 iulie, 900 de oameni s-au aventurat în mlaștini. Au capturat aproximativ 300 de pitoane.
În total, de la începutul programului, 23.500 de exemplare au fost scoase din sălbăticie. Cifrele par impresionante, dar, în fața unei populații estimate la zeci de mii, fiecare captură este doar o picătură într-un ocean verde de iarbă și apă.
Un concurs cu efecte limitate, dar adrenalină maximă
Totuși, pentru participanți, adrenalina este suficientă. „Pitonul birman este un constrictor mare, neveninos”, scrie FWC pe site-ul său. „Se găsește în principal în și în jurul ecosistemului Everglades, unde reprezintă o amenințare pentru fauna sălbatică nativă.
” Cuvintele sunt măsurate, dar senzația de a înfrunta un șarpe de patru metri, în întunericul mlăștinos, este orice, în afară de cuminte. Taylor Stanberry a fost cea care a dovedit că nu doar curajul contează, ci și strategia.
60 de capturi în zece zile – o medie de șase pe zi – i-au adus trofeul și un cec consistent. Iar pentru Everglades, fiecare piton în minus este o șansă în plus ca pumele și păsările să mai respire o zi în habitatul lor natural.
